LeeEveYa's Weblog

Studiu de caz

LeeEveYa — Sun, 15 Jun 2008 00:24:45 +0000

Of, of… mai, mai…

LeeEveYa — Sun, 18 May 2008 11:53:02 +0000

Ma gandesc ca nimic nu poate fi mai rau ca lipsa de incredere. Ma simt asa jignita! Nu pentru ca cineva nu ar avea incredere in mine, ci pentru ca se gandeste ca felul meu de a fi este fals. De ce naiba m-as chinui sa afisez o fata care nu ma reprezinta? Cei care ma cunosc stiu ca sunt o persoana simpla: spun ce gandesc si daca as tacea vreodata in legatura cu ceva ce nu-mi convine ar fi pentru a nu provoca rau. Nu-mi place sa mi se faca un rau, asa ca nu fac nici eu. Dar nu sunt falsa! Daca amabilitatea mea intrece masura (uneori), atunci este pentru ca imi cere situatia, dar nu sunt falsa. Niciodata. Nu eu. N-as putea.

Obisnuiesc sa rad, imi place sa-i vad pe cei din jurul meu razand sau, cel putin, zambind. Si daca vad un suras de la ei: sa fie din suflet! Nu suport sarcasmul, desi, uneori, l-am adoptat. Mi-a cerut-o imprejurarile.

Incerc sa fac lucrurile ok pentru ca totul sa fie bine, dar stiu cand nu are rost sa ma obosesc. Asa ca: sorry!

Te iubesc… atat de mult…ca tu: pe mine!

LeeEveYa — Sat, 26 Apr 2008 14:46:16 +0000

Este suficient sa-i aud numele si mor de ciuda. Un val de sentimente se pornesc din suflet si ies la suprafata in zeci de cuvinte pe care le regret. Simt ca-l urasc! Simt ca imi explodeaza sangele din vene doar cand ii simt prezenta. Si imi pare rau! Imi pare rau ca ma ascund in spatele acestui sentiment de ura. Eu nu-l urasc! Nu l-am urat niciodata. Mai degraba l-am iubit. I-am iubit ochii, glasul si sufletul. Oricat de greu imi este sa recunosc, nu pot sa il urasc. Nu l-am urat niciodata. Cand dispare sentimentul de furie – ca asta simt de fiecare data cand il vad – zambesc. Zambesc pentru ca il iubesc. Nu pot ura pe cineva. Nu-mi sta in fire sa urasc. Eu iubesc oamenii. De ce nu l-as iubi si pe el? Dar ma enerveaza si ma infurie gandul ca nu-l pot iubi. Sunt furioasa ca nu pot striga in gura mare ca-l iubesc cu toata fiinta mea, cu sufletul si inima. Dar,… nu am sa recunosc vreodata ca il iubesc mai mult decat el pe mine.

P.S.: el nu ma iubeste!

In loc de “bine v-am gasit”

LeeEveYa — Wed, 20 Feb 2008 20:40:13 +0000

Iubesc asa de mult sa scriu (despre orice si nimik) incat cei din jur cred ca nu sunt intreaga la minte.

Inca din adolescenta am prezentat simptome ale acestei “boli” (pasiunea de a scrie) incurabile (nici macar in pragul falimentului sau a saraciei, din cate am inteles de la altii), dar nu prea am indraznit sa imi exprim public ideile si gandurile.

De ce, va intrebati?

Adevarul este ca nici nu m-am gandit vreodata, dar e posibil sa imi fi fost teama de critica. Imi cam placea sa am dreptate mai tot timpul (existau si exceptii, ce-i drept si fara atata modestie).

Ce-mi veni acum?

Ei, mai creste omu’, mai trece prin experiente, mai critica la randul lui, isi da seama ca pamantul nu se invarte numai in jurul persoanei dumnisale si asa ajunge sa inteleaga ca o critica este un ajutor. Vorba aia: Un picior in fund te impinge sa faci un pas mai ‘nainte. Asa ca… m-am hotarat. Mi-am luat inimutza in dintzi, condeiul, am dat unda verde mintzii si voila: I’m here now and nothing will stop me to do my job…bla, bla… Parerile noastre nu vor fi intodeauna la fel, probabil mai deloc, dar…astept feed-back (fie ca e de bine, fie ca e de rau).

Comentatzi cu incredere.

Acesta este motivul oficial al infintarii acestui blog, ca acela neoficial in care nu mai stiam ce sa fac de plictiseala in ultimele zile de vacantza (plictiseala datorata faptului ca prietenii mei mai aveau restante si aveau de invatzat, iar eu nu prea ies fara ei/ele) pana la inceputul ultimului semestru din anii facultatzii, nu o sa vi-l spun. NICIODATA

A, da (in loc de P.S.): mai am si simtul umorului, daca nu v-ati dat singuri seama.