Ma gandesc ca nimic nu poate fi mai rau ca lipsa de incredere. Ma simt asa jignita! Nu pentru ca cineva nu ar avea incredere in mine, ci pentru ca se gandeste ca felul meu de a fi este fals. De ce naiba m-as chinui sa afisez o fata care nu ma reprezinta? Cei care ma cunosc stiu ca sunt o persoana simpla: spun ce gandesc si daca as tacea vreodata in legatura cu ceva ce nu-mi convine ar fi pentru a nu provoca rau. Nu-mi place sa mi se faca un rau, asa ca nu fac nici eu. Dar nu sunt falsa! Daca amabilitatea mea intrece masura (uneori), atunci este pentru ca imi cere situatia, dar nu sunt falsa. Niciodata. Nu eu. N-as putea.
Obisnuiesc sa rad, imi place sa-i vad pe cei din jurul meu razand sau, cel putin, zambind. Si daca vad un suras de la ei: sa fie din suflet! Nu suport sarcasmul, desi, uneori, l-am adoptat. Mi-a cerut-o imprejurarile.
Incerc sa fac lucrurile ok pentru ca totul sa fie bine, dar stiu cand nu are rost sa ma obosesc. Asa ca: sorry!
